Happy Thanksgiving!

Iti multumesc ca exist. Multumesc ca TU, Doamne, existi!

Multumesc ca sunt femeie. Multumesc ca sunt fata parintilor mei. Multumesc ca am parinti buni si ca am un frate fain. Multumesc ca sunt mama si sotie. Iti multumesc pentru baietii mei foarte speciali. . Multumesc pentru unica mea sora. Multumesc pentru nepotei. Multumesc pentru toata familia.

Multumesc ca respir. Multumesc ca sunt intreaga si sanatoasa. Multumesc ca nu duc lipsa de nimic. Multumesc ca pot vorbi, canta, merge, dansa, scrie, citi, zambi, rade, plange, striga, sopti! Multumesc ca stiu sa fiu fericita si stiu sa trec repede peste nori negri!

Multumesc pentru prieteni. Multumesc pentru excursii. Multumesc pentru soare, apa, munti…. Multumesc pentru natura, locul unde nu mai am nicio indoiala ca TU esti totul. Multumesc ca simt ca TU existi! Multumesc ca stiu cat de maret si de minunat esti! Multumesc ca ma protejezi si ca ma iubesti neconditionat! Multumesc ca nu iti intorci fata de la mine, chiar daca eu o fac des!

Multumesc pentru carti. Multumesc pentru muzica. Multumesc pentru oameni care ma inspira. Multumesc pentru piedici din care am invatat ceva. Multumesc pentru toate obstacolele pentru ca TU m-ai ridicat peste ele.

Sunt un milion de multumesc in inima mea chiar acuma. Am sa ma opresc aici, dar nu inainte de a spune:

Multumesc, DOAMNE,  pentru IUBIRE!

Pregatiri…

Asadar se apropie cu viteza si plecarea in vacanta…va fi distanta mare de condus…dar si multe locuri de vazut/revazut. O sa trecem prin Ungaria, Austria, Germania si apoi ajungem si la destinatia finala, Amsterdam…Am confirmarea de la hotelul din Amsterdam (recunosc am avut ceva emotii pentru ca mi s-a f..t netul exact dupa ce introdusesm toate datele de pe card si nu ma prindeam daca mi-au blocat sau nu banii….). Pana la urma s-a dovedit ca a iesit ok si acum stau linistita ca macar acolo stiu unde vom sta: e un hotel dragutel, micut, de trei stele, in centrul vechi, in apropierea parcului, nu departe nici de muzeul Van Gogh… Sunt toate sub nasul nostru. Abia astept sa iau vaporasul si sa fac plimbarea pe canale..sa inchiriem biciclete…sa vedem muzeele si sa dam o fuga si pana la ocean…sa ne trezim cand avem chef..sa lenevim la terase..sa cascam gura la toate cele…

In martie cand am ajuns acolo, la intoarcerea din Costa Rica, n-am apucat sa fac nimic din toate astea. Am vazut Van Gogh-ul si cam atat….A fost un dezastru sederea mea acolo..cu bagajele facute praf de Alitalia…cu avion pierdut..cu nervi cat casa si spume cat cuprinde..cu ratarea intalnirii cu A. acolo unde stabilisem… In plus, venind dintr-o tara atata de ietfina cum e CR - in Amsterdam am suportat un soc psihic :) :) cand am platit 3,5 Euro pe o amarata de apa plata la 1/2….. Acum, merg pregatita :) .



Azi incerc sa fac ultimele cumparaturi..pentru ca joi deja o iau din loc si pana atunci nu am deloc serile libere sa alerg de nebuna dupa cumparaturi…Asadar ma duc sa caut lada frigorifica si sa-mi iau niste adidasi simpatici pe care i-am vazut aseara la Nike. Mi-ar mai trebui si ochelari de soare… pe astia ai mei am trecut ieri cu masina… :( .. (mi-au cazut cand am deschis usa, n-am vazut, iar cand am iesit din parcare…i-am vazut in spatele masinii proaspat calcati de roata…).



Si..din nou…abia astept! Sa radem mult, sa fim veseli, sa fim linistiti…sa facem -ca de obicei- o mie de poze si sa mai adaugam o intamplare traita..celor de pana acum..

Si, pentru ca tot vorbesc de Amsterdam…mi-am adus aminte ca am niste cadouase de la Rux- de cand a fost ea in mai acolo…

aberatii…sau intrebari intrebatoare…

Chestiuni existentiale:
-de ce vara creste mult mai repede parul pe picioare??
-de ce cand imi caut sa-mi cumpar ceva nu gasesc sau atunci cand gasesc nu am bani??
-de ce cand mi-e lumea mai draga mi se termina bateria la: ceas, telecomanda alarma, aparat foto, telefon??
-de ce tantarii nu mai mor la pastilele Raid?? (dar eu ajung sa turbez de la mirosul lor)
-de ce trandafirii mei japonezi nu mai scapa de purici orice le-as face??
-de ce toti muncitorii din constructii au aceleasi comentarii? (poate se face scoala pentru asa ceva?)

Tatal meu

Mereu am fost uimita de cat de mult semanam. Chiar si cand ma certam cumplit cu el, pe la 17 ani, pentru ca incepusem sa am “crize de personalitate”, stiam ca aceste certuri se intampla pentru ca semanam mult.

A plecat din orasul natal cu jobul pentru ca a refuzat sa fie membru de partid si nu l-a mai angajat nimeni. Specializarea lui ‘folosea’ doar in doua mari institutii de pe vremea lui Ceausescu..in orasul meu natal..Braila…Asadar, cand a reusit sa si-i urce pe aia in cap…s-a dus..catre Bucuresti ..si a ajuns la IMGB.

Asa am ajuns in Bucuresti…

Am avut perioade in care imi ‘vorbea’ doar prin scrisori..pentru ca era suparat pe mine..(desi traiam in aceeasi casa). Am avut momente in care m-am tuns fff scurt sau am plecat de-acasa ca sa-l provoc.. (desigur, eram foooarte mica…).

Acum IMBATRANESTE :( …si vad in el semnele varstei..si uneori ma trezesc ca-l judec sau il condamn in mintea mea..chiar daca stiu ca n-ar trebui sa fac asta..

Dar este omul care m-a ‘aruncat’ in bazin (la 5 ani) sa invat sa-not…este omul care (tot la 5 ani) imi punea patine in picioare sa invat sa patinez…este omul pe care am vrut sa-l copiez si sa  trec Dunarea innot…

Iar azi…am vorbit cu el de Costa Rica…si mi-a spus sa ma duc unde mi-e bine..pentru ca timpul trece..si nu se mai intoarce..si sa nu ma trezesc intr-o zi ca este prea tarziu…

Si mi-am dat seama …vorbind cu el.. ca aveam nevoie sa aud asta..!!!

Si am vrut sa-i multumesc…nu cred ca am stiut cum…