Tatal meu

Mereu am fost uimita de cat de mult semanam. Chiar si cand ma certam cumplit cu el, pe la 17 ani, pentru ca incepusem sa am “crize de personalitate”, stiam ca aceste certuri se intampla pentru ca semanam mult.

A plecat din orasul natal cu jobul pentru ca a refuzat sa fie membru de partid si nu l-a mai angajat nimeni. Specializarea lui ‘folosea’ doar in doua mari institutii de pe vremea lui Ceausescu..in orasul meu natal..Braila…Asadar, cand a reusit sa si-i urce pe aia in cap…s-a dus..catre Bucuresti ..si a ajuns la IMGB.

Asa am ajuns in Bucuresti…

Am avut perioade in care imi ‘vorbea’ doar prin scrisori..pentru ca era suparat pe mine..(desi traiam in aceeasi casa). Am avut momente in care m-am tuns fff scurt sau am plecat de-acasa ca sa-l provoc.. (desigur, eram foooarte mica…).

Acum IMBATRANESTE :( …si vad in el semnele varstei..si uneori ma trezesc ca-l judec sau il condamn in mintea mea..chiar daca stiu ca n-ar trebui sa fac asta..

Dar este omul care m-a ‘aruncat’ in bazin (la 5 ani) sa invat sa-not…este omul care (tot la 5 ani) imi punea patine in picioare sa invat sa patinez…este omul pe care am vrut sa-l copiez si sa  trec Dunarea innot…

Iar azi…am vorbit cu el de Costa Rica…si mi-a spus sa ma duc unde mi-e bine..pentru ca timpul trece..si nu se mai intoarce..si sa nu ma trezesc intr-o zi ca este prea tarziu…

Si mi-am dat seama …vorbind cu el.. ca aveam nevoie sa aud asta..!!!

Si am vrut sa-i multumesc…nu cred ca am stiut cum…